'Limba română ne-a fost nouă, celor din Basarabia, ca un colac de salvare în cei mai negri ani ai deznaţionalizării aduse de la răsărit. Ne-am păstrat tradiţiile şi cântecele vorbindu-ne neîntrerupt limba, astfel încât rusificarea nu a avut niciodată efectele scontate de către cei care o practicau. Aşa s-a întâmplat pe vremea Imperiului Ţarist, aşa s-a întâmplat şi în timpul ocupaţiei sovietice de după 1940.
Şi iată că pe 31 august 1989, după câteva zile în care toţi cei care simţeau şi vorbeau româneşte în Basarabia au umplut Chişinăul cu strigătele lor de dreptate, s-a adoptat istorica decizie prin care limba română devenea limbă de stat. A fost o mare victorie a românilor basarabeni, poate cea mai mare victorie pe care ei şi-au obţinut-o singuri, cu propriile eforturi.
În 21 de ani trecuţi de atunci, Limba Română a avut între Prut şi Nistru viaţa unei păsări Phoenix: a trăit moment de glorie, dar a şi ars în flăcări, pentru ca ulterior să renască. Liga Studenţilor Basarabeni din România este de părere că o renaştere autentică a Limbii Române este imposibilă fără schimbarea articolului 13 din Constituţia Republicii Moldova, în conformitate cu recomandările din 1994 ale Academiei de Ştiinţe a Moldovei, dar şi fără însuşirea temeinică şi utilizarea limbii române de către cetăţenii de alte etnii. În acest sens, constatăm lipsa unui program guvernamental amplu şi coerent de promovare a cunoaşterii şi utilizării limbii române, fapt care nu ne poate mulţumi.
Liga Studenţilor Basarabeni din România felicită toţi românii, de pe ambele maluri ale Prutului, cu ocazia Sărbătorii Naţionale “Limba Noastră cea Română”. Fie ca dulcea noastră limbă să dăinuie în veci pe pământurile noastre, iar noi să o vorbim cât mai demn şi cu grijă, apărându-i fiinţa de poluarea lingvistică la care am fost supuşi în trecut.

Noi n-avem împăraţi, n-avem palate.
Avem: Un Grai ce ne e sfânt,
O palmă-ntre hotare strâmte,
O gură de rai pe pământ.

Venim din oastea de răzeşi -
Urmaşi urmaşilor lui Ştefan suntem.
Ca poama dulce de măceşi
Ramul latinităţii umplem.

În dulce grai crescuţi de mame
Cu vorbe dulci încurajaţi de taţi
Spăla-vom-n ale mării spume
Pe toţi ce ne vor prosternaţi!

Or umiliţa noastră mută
E măreţia Limbii noastre,
De-un Rege şi-un Luceafăr ce-i crescută
Şi proiectată-n zări albastre.

Noi nu suntem popor mirific,
Avem sânge de daci în venă!
Avem un Odiseu homeric -
Limba noastră cea română!

Veaceslav Strungaru, voluntar GIB-Cluj