“Dacă visul unora este să ajungă în cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul…” Grigore Vieru

      …aici, unde visul împlinirii naționale prin unitate și libertate, s-a materializat acum 153 de ani în urmă. Ziua de 24 ianuarie 1859, an de an, „deșteptează” adevăratul român din noi, românul în venele căruia încă mai pulsează valorile și idealul ancestral de reîntregire a neamului. Ideea Unirii depășește temporalitatea istorică, ea a fost grija de fiece zi a strămoșilor, premisa pentru care și azi putem afirma că „România este patria noastră și a tuturor românilor”.

      Unirea Principatelor Române, Moldova și Ţara Românească, din 1859 devine centru polarizant și unificator al întregii națiuni, dar ideea unirii apăruse încă la începutul secolului al XVIII-lea. La 22 septembrie 1857 s-a adunat Divanul Ad-hoc al Moldovei care era favorabil unirii, iar la 30 septembrie cel al Țării Românești şiprin documentele redactate au pus bazele fuzionării celor două principate. De fapt, Adunările ad-hoc aveau caracter consultativ şi erau alcătuite din reprezentanţi ai bisericii, marii boierimi, burgheziei, ţărănimii clăcaşe, cu scopul de a face propuneri referitoare la realizarea unirii Principatelor Române. 

      Desfiinţarea hotarului de la Focşani (Vrancea) echivala cu Unirea celor două Principate şi crea premisele punerii temeliei statului naţional unitar român. În ziua de 5 februarie 1859, când domnitorul A .I. Cuza a fost oaspetele oraşului Focşani, mii de oameni i-au ieşit în cale în drumul dinspre Mărăşeşti, pe unde venea de la Iaşi. Se consemnează că în cinstea Domnitorului s-au ridicat pe şosea, pe uliţele pe unde trebuia să treacă, arcuri de triumf împodobite cu verdeaţă şi înfăşurate în pânză tricoloră; tarafuri de lăutari cântau „Hora Unirii”, valuri de flori se revărsau în calea Domnitorului care cobora din diligenţă. Poetul focşănean Dimitrie Dăscălescu, scria cu acest prilej poezia „O zi frumoasă”, aşa cum a rămas în inimile românilor ziua de 5 ianuarie: „Azi, Românul dovedeşte/ Că-n sfârşit s-a deşteptat,/ Și că-n faptă vredniceşte/Libertatea ce-a visat.” Aici, în Moldova, a fost ales în unanimitate, la 5-17 ianuarie 1859, liderul unionist Alexandru Ioan Cuza, reprezentantul „Partidei Naţionale”. 

      Deoarece în textul Convenţiei nu se stipula că domnii aleşi în cele două Principate să fie persoane separate, conducătorii luptei naţionale au decis ca alesul Moldovei să fie desemnat şi în Ţara Românească. Așa s-a propus la 24 ianuarie 1859 alegerea lui Alexandru Ioan Cuza, această alegere fiind acceptată în unanimitate. Era un pas important către definitivarea Unirii Principatelor Romane, înfăptuirii statului naţional român unitar. Situaţia creată în cele două Principate a determinat Conferinţele internaţionale de la Paris, din 26 martie – 7 aprilie și 25 august – 6 septembrie. Lacea de a doua Conferință, sub presiunea evenimentelor international, marile puteri europene au fost nevoite să accepte unirea înfăptuită de români. A.I.Cuza a fost recunoscut ca domn al Principatelor, recunoașterea sa fiind limitată numai pe durata vieții acestuia.

      Iar pentru recunoașterea și realizarea pe deplin a aspirațiilor naționale, constituirea unui stat UNITAR , NAȚIONAL și INDEPENDENT