Intre 27-30 aprilie la Strasbourg se desfasoara sesiunea Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei. Fiind la Strasbourg, am decis sa nu ratez acest eveniment si am pornit de dimineata spre Consiliul Europei.
Agenda primei zile de sesiune (27 aprilie) a inclus adoptarea ordinii de zi si prezentarea rapoartelor a Biroului Adunarii parlamentare si a Comitetului permanent al Consiliului Europei. Rapoartele respective au vizat alegerile prezidentiale din Fosta Republica Iugoslava a Macedoniei, alegerile parlamentare din Montenegro, alegerile parlamentare din Republica Moldova si referendumul constitutional din Azerbaijan. Ma voi referi in continuare, asa cum era de asteptat, doar la subiectul Republica Moldova.
Primul care s-a referit la situatia din Moldova a fost David Wilshire, care este presedintele comisiei ad-hoc de observatie a alegerilor parlamentare de la 5 aprilie 2009.
Wilshire a vorbit despre raportul intocmit de comisia respectiva, punctand unele aspecte referitoare la campania electorala si ziua alegerilor. Conform raportului, pe parcursul procesului electoral (inclusiv si al campaniei electorale) nu s-au inregistrat incalcari alarmante ale legislatiei, poate doar unele… minore… Campania electorala a fost pluralista, pasnica, fara cazuri majore de violenta, iar pluralismul de opinie a fost vizibil mai ales in presa scrisa. Democratul englez a mai spus ca au fost cateva ingrijorari referitoare la desfasurarea campaniei electorale, dar minore; ziua alegerilor ar fi fost calma, iar procesul de vot a fost evaluat cu “bine” sau “foarte bine” in 98% din sectiile de vot.
In concluzie, Wilshire a facut trimitere la paragraful 57 din raportul comisiei europene, specificand ca alegerile de la 5 aprilie din Moldova au respectat un numar mare de norme si angajamente internationale, insa sunt indispensabile progrese suplimentare pentru a fi garantat un proces electoral liber de orice interventie a adiministratiei publice si pentru a intari increderea populatiei.
Nu mai comentez acest raport, va spun doar ca la auzul discursului lui Wilshire am avut o reactie aproape isterica de surprindere si indignare…
Insa si mai isterica am devenit cand, intr-o maniera foarte agresiva si impunatoare, si-a prezentat discursul comisarul rus pentru Consiliul Europei, Ivan Melnikov, care a declarat ca alegerile din Moldova s-au desfasurat intr-o maniera perfecta, dar nu a uitat sa vorbeaca si despre evenimentele post-electorale. Astfel, rusul nu a ezitat sa acuze Romania de tentativa de lovitura de stat, amintind arborarea tricolorului romanesc drept dovada, acuzand opozitia ca fiind antistatala si laudand guvernul comunist ca fiind foarte transparent si politically correct. Melnikov a mai precizat ca Uniunea Europeana trebuie sa ceara explicatii Romaniei pentru evenimentele petrecute la Chisinau si ca trebuie sa impiedice extremistii sa continue actiunile de destabilizare a situatiei din RM.
Discutia despre alegerile din Moldova a continuat si in a doua parte a sesiunii. Un oficial lituanian, membru al comisiei ad-hoc pentru RM, a metionat printre altele ca partidele politice nu au avut acces egal la televiziunea publica in perioada campaniei electorale si ca au existat, totusi, fraude considerabile ale votului.
Insa, pentru noi, “cireasa de pe tort” a fost interventia lui Titus Corlatean. Pe un ton foarte ferm, comisarul roman a spus ca rapoartele si concluziile referitoare la alegerile din Moldova sunt mai mult formale, fiind intocmite de observatori care nu au luat parte la actiuni concrete de pe durata procesului electoral. Consiliul Europei a lansat de mai multe ori avertizari si mustrari grave la adresa guvernului comunist de la Chisinau, insa, cu toate astea, nimic nu s-a intamplat, lucrurile nu s-au schimbat deloc, a spus Corlatean, accentuand si faptul ca toate actiunile comunistilor se rasfrang in primul rand asupra generatiei tinere din Moldova, glasul careia este innabusit acum pentru ca a incercat sa aduca o schimbare spre bine in tara. “Aceasta problema ne priveste, este o problema care atinge esenta valorilor noastre (europene – n.p.)”; Titus Corlatean s-a aratat inca o data dezamagit de rapoartele prezentate, declarand ca este necesara modificarea cadrului legislativ si constitutional si conduita non-democratica a autoritatilor de la Chisinau. Facand referire la istoria tarii sale, el a spus Romania este datoare sa ia atitudine fata de situatia creata in Republica Moldova.
Am reusit sa ii ofer lui Titus Corlatean si lui Adrian Nastase apelul studentilor basarabeni de la Strasbourg catre insitutiile europene. Reactiile celor doi au fost diferite. Corlateanu s-a aratat placut surprins de intalnirea cu noi si de apelul nostru, ne-a strans mainile, ne-a vorbit prieteneste si sincer despre atitudinea Uniunii Europene ("...europenii astia parca se afla pe alta lume..."), insa reactia lui Nastase a fost total diferita: nu s-a aratat foarte incantat de intalnirea cu noi, nu a schitat nici macar un zambet de politete. Vazand ca e cam indiferent, am incercat sa-l sensibilizez un pic si i-am spus dlui Nastase: "Sper sa nu ramaneti indiferent, Dvs ati ramas acum unica noastra sansa si speranta"... Abia atunci am obtinut un suras abia afisat, dupa care ne-am luat ramas bun...
Sa trec la alt subiect. Dimineata m-am ciocnit pe coridoarele Consiliului Europei de Vlad Cubreacov. Amintesc ca din Adunarea Parlamentara a Consiliului face parte si o delegatie permanenta a Republicii Moldova. Am remarcat intamplator ca ppcd-istul impartea CD-uri pe care am reusit sa observ ca scria “Moldova”. Mi-am propus sa il caut mai apoi si sa vad care-i treaba cu CD-urile. Cateva minute mai tarziu, ma pomeneam in centrul de presa, conversand cu jurnalista romanca Iolanda Badilita, care avea in mana un CD pe care erau imprimate imagini de la “revolutia” de la Chisinau si pe care scria ceva de genul “The truth about protests from Moldova”. Jurnalista romanca mi-a spus ca CD-ul contine imagini video de la protestele din 6-8 aprilie si ca sunt montate astfel, incat discrediteaza imaginea Romaniei, evidentiind ipoteza implicarii ei in aceste evenimente.
Am incercat dupa asta sa il caut pe Cubreacov, insa nu am reusit sa il gasesc pe coridoarele institutiei, desi il vazusem cu cateva minute in urma fumand o tigara pe terasa. Am decis atunci ca il voi astepta la intrarea in hemiciclu, intrucat urma sa inceapa partea a doua a zilei, fiind convinsa ca il voi intalni aici. Sedinta incepea si nici urma de Cubreacov. Am mers sa-mi ocup locul in tribuna si am tot cautat sa vad daca mult-stimatul ppcd-ist isi va face aparitia. De regula, locul lui Cubreacov este alaturi de Titus Corlateanu, pe acelasi rand mai aflandu-se si locurile AMN-istului Valeriu Cosarciuc si PD-istului Dumitru Diacov. Singurul loc ocupat de pe randul respectiv era cel al lui Corlatean, restul fiind libere. Tin sa precizez ca in prima parte a sesiunii Cubreacov si ceilalti moldoveni au fost absenti. M-am gandit atunci: comisarii romani sunt la muchie de cutit cu cei rusi, aparand interesele cetatenilor Republicii Moldova, in timp ce moldovenii nici nu se prezinta la dezbaterile despre tara pe care o reprezinta, fiind ocupati cu distribuirea de materiale false si denigratoare la adresa altui stat, asa-zis “dusman”, si cu tigari la terasa. Un prieten imi zicea azi ca Vlad Cubreacov mai poate fi sensibilizat, ca va pleda totusi in favoarea romanismului, si nu a Rusiei. Era cat pe ce sa cred asta, insa m-am trezit rapid. Abia astept sa-l intalnesc pe chinuitul crestin-democrat republicamoldovean (© INCONSTANTIN) si sa-l intreb cate ceva despre prestatia sa in cadrul Consiliului Europei...
Oare ce interes ar avea Romania ca sa ne apere drepturile in Uniunea Europeana? Sa fie fascismul si imperialismul? Sa fie acea datorie istorica? Ori sa fie poate instinctul acela de a apara ce-ti apartine, de a apara ceea ce e nascut din trupul tau?
Sunt nerabdatoare sa-l intalnesc pe Cubreacov, de la care vreau sa aud raspunsul la aceste intrebari.

Sursa: www.jeseraisimmortelle.blogspot.com